Taxonomii ale obiectivelor

      Taxonomia a obiectelor reprezinta o clasificare sistematica a finalitatilor procesului de invatamint.Obiectivul este o reflectare anticipata a rezultatului invatarii ce se produce in cadrul unei secvente educationale,concentrindu-se nu copiati asupra rezultatului la care trebuie sa ajunga intr-o secventa determinata proiectindu-l sub forma unui "dat" care poate fi detectat si evaluat.

    Scopul se concentreaza asupra desfasurarii actiunii anticipindu-i etapele si operatiile prin prisma unei finalitati generale mai indepartate.

Formularea obiectivelor operationale tin de unele cerinte ca:

·         sa fie clare,explicite atit cit pentru elev cit si pentru profesor;

·         sa fie accesibile majoritatii elevilor si realizabile in interval de timp efectiv;

·         sa corespunda particularitatilor de virsta a elevilor si pregatirii anterioare;

·         sa nu fie prea numeroase;

·         sa desrcie un compartiment observabil si masurabil(nu se admite verbul "sa poata" si "sa cunoasca";

·         sa vizeze o operatie singulara;

·         sa fie transmisibile de la situatii pedagogica la o situatie reala de viata;

·         sa reflecte activitatea elevului si si nu al profesorului.

    Una din cele mai cunoscute taxanomii,este taxanoimia lui Benjamin Bloom, bazata pe obiective cognitive,care poate fi complectata de taxonomia lui Krathwohl, bazata pe domeniul activ si taxonomia lui Simpson, domeniu psihomotor.

    Pentru fiecare domeniu sunt identificate competente care marcheaza cresteri pe fiecare din acestea niveluri. Bloom a identificat stadiile invatarii urmarind firul logic al gindirii.Inainte de orice trebuie sa cunosti conceptul,apoi sa-l inveti,apoi sa-l poti aplica ,sa-l poti analiza,sa fii capabil sa sintetizezi si sa-i evaluezi.

    In 2001 ele au fost revezuite si formulate sub forma unor verbe.

1. A tine minteta recunoaste,a descrie,a identifica,a numi,a gasi.
2. A intelege,a interpreta,a sumaliza,a parafraza,a clasifica,a compara,a explica,a exemplifica.
3. A aplicat,a implementa,a folosi,a executa.
4. A analizat,a compara,a organiza,a atribui,a sublinia,a structura,a integra.
5. A evaluat,a verefica,a critica.a experementa,a judeca,a testa,a monotoriza.
6. A creat,a construi,a planifica,a inventa,a face.

    Pentru domeniu afectiv (Krothwohl) el incadreaza:

1. Receptare;
2. Reactie sau respuns;
3. Valorizare;
4. Organizare;
5. Caracterizare;
6. Evaluare.

  Pentru domeniu psihomotor (Simpson):

1. Perceprtie (percepere);
2. Dispozitie;
3. Reactie dirijata;
4. Automatism;
5. Reactie complexa;
6. Evaluare

Principiile Didactice in predarea - invatarea informaticii.

 Principiile didactice reprezinta normele generale de invățare care orientează conceperea, organizarea și desfășurarea ei. Principiile didactice au la bază niște caracteristici.Acestea sunt: 

1.         Caracterul legic- care exprimă raporturile esențiale și globale spre orientarea conceperii și desfășurării procesului de învățămînt.

2.         Caracter obiectiv- procesuleste  de învățămînt este în concordanțăcu legile dezvoltării psihice ale individului și cu legile evoluției societății.

3.         Caracter algoritmic- se exprimă cerințele și soluțiile prin utiliyarea unui sistem precis de reguli care trebue respectate şi cunoscute cu exactitate.

4.         Caracter dinamic-principiile didactice sint elemente legice însă deschise înoirii şi creativităţii.

5.         Caracter sistematic- fiecare principiu intră în relaţie cu celelalte principii alcătuind un ansamblu unitar de legităţi ale caror componente se condiţioneayă reciproc.

Pentru o buna organizare a procesului de învățămînt la informatică profesorul trebue să respecte următoarele principii didactice clasice.

1. Principiul legarii teorii de practica;
2. Principiul intuitiei;
3. Principiul insusirii constiente si active a cunostintelor;
4. Principiul sistematizarii si continuitatii cunostintelor;
5. Principiul accesibilitatii cunostintelor;
6. Pprincipiul insusirii temeinice a cunostintelor ;
7. Principiul individualizarii si diferentierii invatarii.  

1.         Principiul legării teoriei cu practica- determină raportul dintre teorie și practică avind la dispoziție mijloacele tehnice, cunoștințele anterior studiate precum și de capacitățile intelectuale a fiecărei clase de elevi și totodată de aptitudinile și experiența de lucru a cadrului didactic.

2.         Principiul intuiției - exprima necesitatea studierii obiectelor, fenomenelor, proceselor cu ajutorul simțurilor. A transmite cunoștințele în mod intuitiv  înseamnă a porni de la contactul direct cu realitatea pentru ca mai nu copiati apoi să se ajungă la generalizări și raționamente. Acest principiu poate fi realizat în multe cazuri prin utilizarea instrumentelor multimedia.

3.         Principiul însușirii conștiente și active - exprimă necesitatea ca instruirea să se efectueze organizat. Prin fixarea unor scopuri ,finalități și termeni preciși. Pentru ca învățarea să nu fie mecanică, accentul se va pune pe metodele activ participative de învățare.

4.         Principiul sistematizării și continuității cunoștințelor -Acest principiu se concentrează prin expuneri organizate asupra cunoștințelor de asimilat respectînduse un anumit plan. Activitatea individuală a elevului trebue să fie esențială . Cunoștințele nu se pot asimila în salturi iar deprinderile exersate se perd. Dacă dorim o învățare eficientă și o pregătire ritmică a elevilor trebue să se țină cont că la bază trebue să fie un control riguros și permanent al profesorului asupra modului de insușire a cunoștințelor.

5.         Principiul accesibilității cunoștințelor - cunoștințele pot fi asimilate de către elevi doar dacă sunt accesibile ca volum și conținut. O temă poate fi asimilată doar dacă corespunde particularităților psihologice ale elevilor. Respectarea particularităților psihologice de vîrstă nu înseamnă a scuti elevii de efortul intelectual necesar dezvoltării logice și abstracte.

6.   Principiul însușirii temeinice a cunoștințelor - Fixarea cunoștințelor nu trebue realizată printr-o repetare succesivă a celor expuse ci trebue să fiebazată pe o receptare logică rațională cu ajutorul cărora să se poată determina esențialul. O  asemenea învățare poate fi obținută prin diverse modalități de recapitulare.

7.         Principiul individualizării și diferențierii - Individualizare învățării se referă la valorificarea cît mai bună a posibilităților și eforturilor individuale atît pentru persoanele înzestrate cît și pentru cele mai puțin înzestrate.Pentru aceasta se recomandă elaborarea de sarcini individuale, fișe de recuperare, fișe de dezvoltare pentru cei mai creativi, fișe de autoinstruire și fișe de evaluare generale.